Termenul de „balast” derivă din cuvântul vechi de origine scandinavă, care se referă la o sarcină, un greutate sau un lest. Istoric, balastul a fost folosit pe nave pentru a asigura stabilitatea, fiind plasat în fundul vasului pentru a-i echilibra greutatea. Acest principiu de echilibrare și stabilizare este, de asemenea, esențial în utilizarea modernă a balastului în industria construcțiilor.

Balastul, ca agregat de balastieră, este, de obicei, un pietriș grosier format din fragmente de rocă zdrobite sau din pietre de râu, cu dimensiuni variind în funcție de necesitățile specifice ale proiectului.

Cea mai cunoscută utilizare a balastului este în domeniul căilor ferate. În această aplicație, balastul funcționează ca o bază stabilă pe care sunt așezate șinele de tren. Avantajele sale multiple includ: distribuirea uniformă a greutății trenului, asigurarea drenajului adecvat, prevenirea creșterii vegetației și stabilizarea pământului de dedesubt. În plus, permite o anumită flexibilitate a șinelor, protejându-le de deformări și oferind o călătorie mai lină pentru trenuri.

În domeniul construcțiilor, balastul este folosit și ca material de umplutură sau pentru a asigura o fundație solidă în diverse proiecte, de la drumuri la clădiri. Datorită capacității sale de a distribui greutatea și de a permite drenajul apei, este esențial în prevenirea eroziunii și în stabilizarea structurilor.

Balast Iași, ca orice alt agregat, trebuie să îndeplinească anumite criterii pentru a fi considerat adecvat pentru utilizare. Aceste criterii includ rezistența la uzură (deoarece agregatele nu trebuie să se zdrobească sub greutate sau să se erodeze rapid), permeabilitatea (capacitatea de a permite apei să treacă prin el, prevenind astfel acumularea apei și eroziunea) și forma și dimensiunea particulelor (pentru a asigura distribuirea corectă a greutății și stabilirea interacțiunii cu alte materiale).